Copii, femei și bărbați indiferent de vârstă, cu toții colindăm în timpurile pe care le trăim acum. Cu ceva timp în urmă, însă, doar bărbații puteau face asta, chiar și aici exista o limită de vârstă, puteau colinda doar băieții de la 17-18 ani și bărbații care făcuseră armata și nu erau însurați.
Foto @ ceatarecea
Despre ceata de feciori vă povestesc; ea este o formă de organizare foarte veche a bărbaților care au grijă ca sărbătorile de Crăciun din satul în care trăiesc să fie așa cum trebuie. De fapt, în toată perioada din Ajunul Crăciunului și până la Bobotează, ei fac legea în sat, dacă pot spune așa.
De Sfântul Nicolae, toți băieții care au vârsta potrivită pentru ceată, se adună să-și aleagă vătaful, un conducător „ales cel mai destoinic și care știa să vornicească”, adică unul care era bun de gură, cunoștea toate colindele, și știa strânge darurile de la oameni. Nu le aduna singur pe toate, avea și ajutoare, așa că se mai alegea și un cârciumar care aduna băutura, toți feciorii din ceată erau obligați să aducă băutură de la ei de-acasă. Casierul era responsabil cu banii, colăcarul aduna carnea și colacii primiți. În unele zone este menționat și vătaful mic, el trebuia să fie un foarte bun dansator.
Ceata era acompaniată de muzicanți, de obicei o vioară, un saxofon și un acordeon, cei mai mulți dintre ei cei care cântau erau țigani. Găsirea muzicanților nu era treabă ușoară și nici foarte ieftin, erau puțini, așa că cine plătea mai bine avea o ceată de toată pomina.
Ceata de feciori se întâlnește mai ales în Transilvania, cu precădere în sudul Transilvaniei. În unele sate nici măcar nu se spune că se merge cu ceata, doar că se iese cu turca, asta mai ales în Ajunul Crăciunului. Când satele aveau mulți locuitori existau două cete, una pentru feciorii care nu făcuseră armata și cei care o făcuseră. Cei mici colindau într-o parte a satului, iar cei mari umblau la primar, viceprimar, preot și fete de măritat. Feciorii nu cântau foarte multe colinde, cam 4-5, dar pe acelea le știau foarte bine. Când ajungeau la o casă unde trăia o fată de măritat cântau un colind special:
Scoală, Ano, nu durmi,
Că doar de-aseară ți-a fi!
Că de când ai adurmit,
Florile te-au năpădit
Și pe gură și pe nas,
Și pe dalbu-ți de obraz
Și prin sân ți s-au băgat,
Scoală, fată de-mpărat!
din Alexiu, Viciu. Colinde din Ardeal. Datini de Crăciun și credințe poporane.
Ceata este responsabilă cu organizarea jocului din a treia zi de Crăciun, așa că toate darurile primite de la oameni se îndreptau aici, astfel ca toată lumea să se bucure. Venea tot satul, copii, bătrâni, fete, femei, se cânta, se mânca și se juca. Tot feciorii se ocupau și de balurile de Anul Nou și Bobotează.
Este foarte interesant că pe toată perioada sărbătorilor de iarnă feciorii locuiesc la o gazdă, toți dorm în aceeași casă, mânăncă împreună, colindă împreună, sunt îmbrăcați în costum țărănesc, trăiesc izolați de restul satului într-o stare de forță spirituală care începe să te stăpânească, și oricine a colindat câteva zile la rând, știe despre ce vorbesc. Colindele adevărate au această putere, iar ea este transmisă și către oamenii care doar ascultă.
Anul acesta vă doresc să ascultați și să cântați colinde care vă fac puternici!
Ancestor 