Colapsul politic și economic din vremurile de azi ne arată că modelul acesta social nu e benefic. Nu pentru toată lumea. Ni se arată frică zi de zi, ni se arată soluții, ni se spune ce să facem. Și cumva, nimic nu e suficient, nu ajunge ceea ce facem, e nevoie mereu de mai mult ca să satisfacem cerințele politice.
Suntem dezamăgiți de politicieni, de oameni, de șefi, de colegi, poate chiar și de familie.
Suntem dezamăgiți pentru că ne-am pus încrederea în ei. Nu poți fi dezamăgit acolo unde nu ai încredere.
Mă gândesc la încrederea în comunitate, în rânduială, în ordinea creată de ritual și de cerințele pe care trebuie să le îndeplinești fiindcă sunt mai presus de tine ca individ, sunt mai presus de interesele meschine individualiste.
Obiceiurile se țin ca să trăiești în armonie cu natura, divinitatea, comunitatea din care faci parte.
Rânduiala se ține pentru că toți oamenii au nevoie de ea și pentru că toți au beneficii în urma respectării ei.
Și pentru asta ai nevoie să privești mai departe de bătătura ta.
Mai știm asta? Mai știm cum e să privim către un țel comun?
Rânduiala o fac oamenii din comunitate, ei o stabilesc, ei știu ce e bine și ce e rău pentru ei. Nu vreo entitate sau instituție ce dictează de nicăieri reguli pentru toți, fără să știe ce au nevoie oamenii. Și de aceea nu poți fi dezamăgit când tu și ai tăi stabilești ordinea.
Asta e cu adevărat frumos la societatea tradițională, fiecare sărbătoare are rânduiala ei și e respectată, fiecare sat are costumul lui care este respectat și nu-ți spune nimeni să-l schimbi, și nici nu-l vei schimba, fiindcă nu asta e rânduiala.
Fiecare sat are ordinea și conducătorii lui, oamenii învestiți cu încredere, fie că vorbim de primar, de cizmar, de dulgher, de meșteri, de vindecători.
Noi ce vrem să avem? Ce vrem să construim?
Foto: Sergey Khashiuk
Ancestor 