Cine continuă tradiția?

Anul acesta am văzut mai mult ca oricând comunitățile rurale sărbătorind și continuând un șir lung de obiceiuri venite din strămoși. Există mai multe paliere pe care acestă moștenire culturală continuă, dar vreau să o subliniez pe cea mai importantă: cea care este trăită de oameni.

Moștenirea ni se transmite de la o generație la alta. Ceea ce face moștenirea culturală mai specială  este faptul că moștenitorii sunt cei care aleg dacă vor continua să facă ceea ce au învățat de la generația anterioară sau nu. Spre deosebire de o moștenire care constă în bunuri materiale pe care, legal vorbind, suntem obligați să le acceptăm în acte.

Atunci când vorbim de moștenire culturală ne referim la obiceiuri, sărbători, fenomene de cultură, idei, valori morale, patrimoniu intelectual și artistic.

Oamenii țărilor de pe acest pământ au continuat tradiții milenare, au considerat că ceea ce au moștenit a  fost demn de a fi transmis până azi. Explicația logică a acestui fapt este că aceste tradiții și acest mod de viață i-au ajutat în supraviețuirea lor fizică și metafizică.

Lumea s-a schimbat și oamenii au diverse moduri în care aleg să trăiască acum. Unii se detașează complet de tradițiile străvechi, iar alții încearcă o reconectare către sursa acestei moșteniri. Și mai sunt aceia care încă o trăiesc în comunitate cu adevărat. Chiar dacă uneori sărbători sau obiceiuri există sub forma de spectacol sau teatru, oamenii consideră că e important ca și copiii lor să învețe despre ceea ce era cândva realitatea strămoșilor.

Sărbătorile celebrate de oameni în comunitate m-au făcut să mă gândesc la felul în care este transmisă tradiția și, mai ales, de către cine.

Este evident că modul natural este cel transmis în familie și comunitate, dar mai sunt și alte modalități de a cunoaște si a da mai departe cunoașterea. Una dintre ele este cea a instituțiilor de cultură, a meșterilor, a cărților, a paginilor de instagram, a oamenilor pasionați care redescoperă această lume.

Câștigul și bucuria acestei ierni a fost faptul că oamenii au făcut ceea ce au știu mai bine, au continuat tradiția, uneori în ciuda autorităților, s-au organizat singuri, fără vreo strigare de la centru. S-au organizat ca o comunitate, iar asta este ceea ce avem nevoie. Ducem o lipsă profundă de a fi împreună, de a ne aduna, de a ne cunoaște și recunoaște și cred că oamenii de la oraș au mai mare nevoie de asta.