Momentul în care toate căutările mele etnologice s-au schimbat a fost cel în care am început să-mi cunosc familia și trecutul ei. Până atunci am privit acest tip de cunoaștere din perspectiva unui cercetător neimplicat, curios și mișcat de înțelepciunea țăranilor fără carte. Schimbarea aceasta mi-a oferit un sens valid și o motivație nouă să continui redescoperirea tradițiilor. Mai mult decât o redescoperire, cred că trecutul nostru colectiv ne oferă soluții la problemele actuale, fie că vorbim de cele sufletești, de mediu, de comunitate.
Așa cum observa o amică în urmă cu câteva luni într-o discuție, da, peste tot în lume a început să se vorbească despre strămoși. Vreau să pornesc de la această observație pentru că este adevărată. În lumina dezvoltării și accesului la informație din ce în ce mai multă și valoroasă, mai ales a dezvoltării personale, includ aici psihologia, a practicilor alternative, oamenii au început să vadă că relația cu familia apropiată și extinsă face parte dintr-un proces necesar pentru bunăstarea lor sufletească.
Dacă ne gândim la aceste relații în trecut, poate că erau mai bune, poate că erau mai rele, dar întotodeauna erau rezolvate din motive de supraviețuire. Putem avea semne de întrebare cu privire la modul lor de a le rezolva, dar asta e altă discuție 😊
Iar în ceea ce urmează voi expune motivele (pe care le văd eu) acestui reviriment care se petrece acum în toată lumea și pe care-l putem vedea online pe rețelele sociale.
Ordinea este aleatorie, știu că fiecare om are un motiv pentru care caută să-și cunoască arborele genealogic, familia, poate chiar locul din care provine (teste genetice), așadar, ele sunt diferite pentru fiecare în parte.
Atașament și apartenență. Primul om de care ne atașăm este mama. Pe măsură ce creștem, numărul oamenilor implicați în dezvoltarea noastră emoțională crește. Sentimentul de apartenență nu dispare vreodată, toți simțim nevoia să aparținem unei familii, unei comunități, unei profesii. Rănile noastre emoționale ce au nevoie de vindecare sunt în primul rând cele care au legătură cu familia.
Una dintre probleme direct legate de strămoși este vindecarea traumelor sau a unui trecut și a unei copilării dificile. Și aici ajungem la dezvoltare personală și psihologie.
Accesul la informație de calitate și foarte diversă a accelerat procesul de autocunoaștere peste tot în lume. Probabil unul dintre domeniile cu o creștere uriașă a expunerii este cel al psihologiei. Una dintre ramurile ei este psihogenealogia. Cunoașterea îndeaproape a familiei și mai ales a secretelor de familie, a lucrurilor care ne sunt ascunse, ne conduc către o eliberare a destinului și ne feresc de a repeta greșeli ce au continuitate uneori de generații întregi. După ce am început acest proces de autocunoaștere mi-a fost mult mai ușor să-mi accept trecutul, să văd ce supraviețuitori și învingători am în familie, să iert, să mulțumesc pentru tot parcursul meu, să fac tot ce pot eu mai bine pentru copiii mei, pe scurt, să fiu un bun strămoș.
Nu e o surpriză pentru nimeni că trăim o criză a sacrului. Putem începe vorbind despre decredibilizarea instituției Bisericii din cauza lăcomiei, a scandalurilor sexuale, a lipsei de toleranță și multe altele. Dar această criză a sacrului ni se arată cel mai dezastruos prin schimbările climatice și eșecul nostru de a proteja natura și Viața. Acesta este și motivul pentru care foarte mulți oameni se întorc la animism.
Asistăm acum la o redescoperire a vechilor tradiții în care ne-am născut și este un fenomen mondial. Fie că vorbim de Africa, Europa, Asia, America, pare că globalizarea în sensul cunoscut nouă până acum ajunge la final. Să-ți cunoști trecutul personal este doar începutul și e o chestiune de timp până vei ajunge la poporul tău, la comunitatea ta, la un mod de viață sănătos fizic și psihic cu ajutorul cunoașterii strămoșilor tăi.
Personal, sunt foarte curioasă cum ne va schimba acest shift de percepție asupra lumii în care trăim, dacă vom avea forța să facem ceea ce trebuie pentru casa noastră, Pământul.
Ancestor 