Ziua Moașei

5 mai, Ziua Internațională a Moașei.

La români, moașa este sărbătorită la Bobotează printr-o masă mare cu toți copiii moșiți de ea si alaturi de femeile din sat.

Moașa este o persoană cu greutate în lumea satului, ea asistă femeia când naște, o ajută să nască în siguranță, o descântă, o vindecă pe gravidă și are grijă de copil și de mamă mult timp după naștere.

Nașterea omului era prilej de mare bucurie si era un eveniment care schimba viata sociala a satului. Intrarea in lume a copilului se făcea respectând fapte rituale care erau menite sa îi aducă sănătate si trăsături pozitive noului membru.

Moașa pregătea tot ce era necesar nașterii. Apa cu nouă plante să ușureze durerile, descântece, așeza betele gravidei in casă, afuma cu ardei pentru strănuturi si, eventual, contracții. Nașterea se făcea pe vatra casei, pe asternut de paie sau fân. Lăuza rămânea pe vatră sau pe paie încă trei zile cu cămașa in care a prins-o facerea ca să nu fie atinsa de duhuri rele.

Moașa taie cordonul ombilical al copilului, ea face prima scaldă rituală copilului la câteva ore după naștere, si Tot ea înhumă placenta sau o aruncă pe o apă curgătoare ca să nu se adune spiritele malefice în ea.

Masa Ursitoarelor, ființe supranaturale care decid soarta omului când se naște, se pregătea in primele opt zile de la naștere si presupunea așezarea unor obiecte cu valoare simbolică pentru sexul copilului. Ursitoarele alegeau traseul vieţii unui om, așa că ele erau îmbunate cu mâncare pregătită de moașă.

Are uneori grijă de mamă și copil până la trei ani de la naștere, vizitându-i la intervale regulate.

Poate dovada care atestă importanța și rolul moașei în comunitate este faptul că este considerată rudă de sânge pentru nepoții de buric, iar căsătoriile între familia ei și a celor moșiți de ea erau interzise.

Fotografie din Arhiva de Imagine MȚR, Romulus Vuia, Poiana Sibiului.