Dumnezeițele din Moravia

Katerina Tuckova este o scriitoare și curator de artă din  Cehia. A studiat Istoria Artei la Universitatea Carolină din Praga și Literatură cehă la Universitatea Masaryk din Brno.

Cartea sa, Dumnezeițele din Moravia, a fost publicată în Cehia în 2012, a primit numeroase premii literare si a avut un mare success de public. În limba română a fost tradusă de Anca Irina Ionescu la Editura Curtea Veche Publishing în 2015.

În munții Carpații Albi au trăit de sute de ani dumnezeițele, femei vindecătoare care ajutau oamenii în tot felul de probleme, cunoșteau foarte bine ierburile și folosul fiecărei plante, și puteau influența vremea. Dora, ultima descendentă a dumnezeițelor, nu continuă tradiția femeilor din familia ei; etnografă acum, încearcă să descifreze viața mătușii ei dumnezeiță, Surmena, internată de regimul comunist într-un spital de psihiatrie. Deși dumnezeițele dețineau cunoștințe de vindecare și aveau activități prin care ajutau oamenii aflați în necaz și suferință, ele au fost  privite ca o amenințare de comuniști care au încercat prin toate mijloacele să le întrerupă tradiția și transmiterea acesteia din mamă în fiică. Prin intermediul documentelor  de arhivă și a cercetării de teren, autoarea adună toate informațiile și creează un minunat roman-documentar. 

Î.: Erau dumnezeițele ca celelalte femei? Aveau copii sau soți?

 K.T.:Dumnezeițele duceau o viață normală în satele izolate din munții Carpații Albi. Aveau soți și copii, mai ales în această regiune  unde era important să ai o familie mare, așa că în fiecare existau de la 8 până la 12 copii. Erau diferite de alții doar pentru, să zicem, competențele lor supranaturale. Datorită acestor capacități deosebite erau căutate de mulți pacienți de la mare depărtare (e.g. Praga, Budapesta, Cracovia sau Viena). Se spune că ele  generau puteri feminine neobișnuite care erau luate prin diverse ritualuri de la bărbații din familie. Acestia se nășteau cu un anumit handicap sau mureau tineri. În orice caz, darul lor era răscumpărat cu multe tragedii personale.

Î.: Cum se traduce literal dumnezeițe în limba cehă? Are și altă semnificație?

K.T.: Cuvântul dumnezeiță se traduce în cehă -bohyne- și are o dublă semnificație: prima se referă la dumnezeițe ca soții ale zeilor, dar dumnezeițele din Jitkova și-au luat numele pentru priceperea lor de a cere ajutor de la Dumnezeu pentru pacienți. Cu toate că activitățile lor erau relicte de păgânism, dumnezeițele erau credincioase catolice. Amândouă situațiile puteau fi unite în credința lor.

Î.: Erau excluse de ceilalți săteni?

 K.T.: Mulți oameni le respectau pentru că îi ajutaseră să se vindece de boli fizice sau psihice, îi sfătuiau în probleme  personale, puteau găsi un hoț sau puteau atrage un viitor soț. Totuși, erau și de temut pentru că existau unele dumnezeițe care descântau (puteau deochea, provoca boli sau moarte). Aceste dumnezeițe conduceau ședințe de magie neagră în timpul cărora creau figurine din lut (slepenec) ce aveau unghiile și părul nefericitului bărbat înăuntru. Apoi  înfigeau un ac în inima figurinei, îi dădeau foc și o îngropau în pământ. Există un caz cunoscut, care a fost adus în fața justiției în secolul trecut, în care unul dintre bărbați a murit cu adevărat. Pentru aceste practici, două dumnezeițe din Jitkova au fost acuzate de vrăjitorie și executate prin decapitare în secolul 17.

Î.: Într-un interviu spuneați că atunci când erați copil auzeați următoarea afirmație: Minți ca o dumnezeiță din Jitkova! Oamenii nu aveau încredere în puterile lor?

K.T.: Asta face parte din propaganda pe care o dirijau comuniștii împotriva dumnezeițelor din Jitkova. Doreau să întrerupă rețeaua de clienți și să oprească afacerea lor neautorizată (dumnezeițele susțineau toată familia prin activitățile lor pentru că primeau bani sau plată în natură) așadar, comuniștii le caracterizau ca fiind obscurantiste sau șarlatane. Am auzit asta în anii 90 și a fost prima mențiune despre dumnezeițe pe care am avut-o. Acum sunt două grupuri de oameni cu opinii diferite- primii respectă tratamentele lor  cu ierburi și admiră tradiția ancestrală, iar ceilalți încă le privesc ca pe niște șarlatane.

Î.: Regimul communist a persecutat aceste femei. Știți câte dintre ele au murit în spitale sau în alt mod în cei  30 de ani de comunism?

K.T.: Este un caz al unei dumnezeițe care a fost plasată într-o instituție psihiatrică unde a murit din cauza tratamentului cu electroșocuri. Am folosit acest caz ca model de destin pentru unul din personajele mele, dumnezeița Surmena. Alte dumnezeițe au fost persecutate de regim în alt mod- au separate fiicele de mamele lor astfel încât să nu poată prelua experiențele, li se interzicea să învețe sau să muncescă, și erau amenințate cu violența asupra celorlalți membri ai familiei. Din acest motiv,  fiicele s-au îndepărtat de mamele lor în perioada comunistă și nu au preluat această iscusință. În 2001, când ultima dumnezeiță din Jitkova- Irma Gabrhelova a murit, se crede că ea ar fi fost ultimul mesager al tradiției orale și că niciuna dintre ele nu ar mai trăi.

Î.: Aveau dreptate comuniștii să se teamă de ele?

K.T.: În ce privește loialitatea clienților, comuniștii erau puțin paranoici. Adevărul este că dumnezeițele din Jitkova puteau fi periculoase pentru ei tocmai  prin această loialitate. Oricum, regimul detesta orice fel de grupuri similare. În timp ce  căutam în arhive am găsit numeroase cazuri de persecuție a altor categorii: vindecători, Martorii lui Iehova, chiar și catolici. Cazul unuia dintre ei (credincios catolic dizident, dl. Augustin Navratil) este asemănător cu cel al Surmenei. Și el a fost internat într-o instituție psihiatrică pentru religia lui, fiindu-i aplicat  același tratament medical cu electroșocuri. Din fericire, a supraviețuit.

Î.: Se pare că și naziștii au fost foarte interesați dumnezeițe între anii 1934-1944, un commando special a fost în teren făcând cercetări asupra cunoștințelor lor. Au descoperit ceva? Există o concluzie a cercetării lor?

K.T.: In cartea mea, unul dintre membrii al  SS-Hexen-Sonderkommando,  F.F. Norfolk, află multe lucruri interesante și chiar se îndrăgostește de una dintre dumnezeițe. De fapt, acest commando format din savanți și istorici a avut foarte mult de lucru când au descoperit detalii despre sute de procese cu vrăjitoare din Europa Centrală. Erau mai puțin interesați de  preotesele de vechi rit Germanic. In orice caz, ei  prezentau rezultatele direct lui Heinrich Himmel, liderul acestui commando. Sunt câteva publicații specializate despre acest subiect, iar arhiva lor încă se găsește în Poznan, Polonia.

Î.: Ați vorbit și ați intervievat femeile din acele sate, aveau vreo teamă sau suspiciune când vorbeau despre dumnezeițe?

K.T.: Unele dintre ele aveau, altele ridicau din umeri. Locul atrage oameni care au diverse capacități din toată țara. Acești oameni spun că  au simțit prezența dumnezeițelor în acel loc până în ziua de astăzi.

Î.:  Sunt  dumnezeițele un subiect major de cercetare pentru antropologii și etnologii din Cehia?

K.T.: Doar câțiva etnologi știau despre cazurile lor acum câțiva ani. După ce cartea mea a fost publicată, mulți oameni au început să vină în Carpații Albi să caute urme ale dumnezeițelor. Unii localnici sunt bucuroși că se întâmplă asta fiindcă a crescut turismul în zonă, la fel și calitatea vieții. Ceilalți se plâng că prea mulți turiști literari hoinăresc prin acești munți frumoși.

Î.: În timpul cercetărilor de pe teren și din arhive, ați aflat lucruri incredibile, momente pe care nu le-ați putut cuprinde în carte?

K.T.: Da, a fost cazul bărbatului vrăjit și a dumnezeiței aduse în instanță. Magia neagră făcută de puținele dumnezeițe  prezintă toate caracteristicile voodoo care au existat în Carpații Albi încă din Evul Mediu, așa că nu putea veni din Caraibe, după cum se știe, Haiti.(*termenul voodoo implică   faptul că această practică are legătură cu religia voodoo din Haiti. Păpușa voodoo e o practică magică ce a derivat din Europa, mai degrabă, decât din Africa sau America, conform lui Ronald Hutton, The Triumph of the Moon:A history of Modern Pagan Witchcraft). E un mister până azi. Și  multe cure miraculoase de vindecare despre care am auzit sau  care mi-au spus fost spuse de foști pacienți ai  dumnezeițelor care aproape plângeau. Toți respondenții mei și-au amintit de ele cu respect profund.

*nota intervievatorului

Î.: Sunteți și curator de artă. Aș vrea să vă întreb dacă și cum își mai găsește locul arta tradițională în Cehia?

K.T.: Sunt focusată pe arta contemporană precum sculptura și pictura ce poate fi expusă în galerii și spații expoziționale. Elementele tradiționale nu sunt foarte commune  în alcătuirea lor. În orice caz, este evident că folclorul trăiește o renaștere în domeniul designului și fashionului. Avem câțiva tineri designeri care au făcut colecții ce sunt atractive nu doar pentru locuitorii din zonele rurale folclorice ( Slovacia Moravică- sudul Moraviei, unde tradiția folclorică este încă vie și puternică chiar și printre tineri) dar în toată Boemia. Sunt un mare fan și îmi place să mă îmbrac adesea în felul ăsta.