Vorbesc deseori despre relația noastră cu natura și, poate pentru că vine primăvara iar natura se trezește la viață, simt nevoia să-mi fac mie, în primul rând, mai clar felul în care mă raportez la ele, natură și viață. Așa cum știți deja, mă înconjor de cunoașterea și universul rural de aproapeContinuă lectura „Relația cu natura”
Mai demult, oamenii alegeau să fie îngropați în hainele de sărbătoare cu tot ce cuprindea costumul în funcție de regiune: ia sau cămașa, pieptarul sau cojocul, zadiile sau fota. Cu raționamentul nostru de azi ne putem întreba de ce ai îngropa și distruge un costum la care ai muncit și pe care familia nu-l va putea moșteni și transmite generațiilor viitoare? Sigur, gândirea noastră magică este profund alterată de cartezianism. Lucrurile pe care le facem pentru un ideal (nedemonstrat științific) sunt inutile și absurde pentru lumea materială în care trăim.
• Oul • Dacă ar fi să încep cu începutul, acela ar fi alegerea oului. Întotdeauna folosesc oul de țară. Este un alb lăptos, delicat și este cea mai frumoasă variantă pentru ouăle încondeiate. Ouăle din comerț, ori galben-maro, ori foarte albe, nu le consider potrivite pentru meșteșug. Al doilea pasContinuă lectura „Procesul scrierii pe ouă”
Momentul în care toate căutările mele etnologice s-au schimbat a fost cel în care am început să-mi cunosc familia și trecutul ei. Până atunci am privit acest tip de cunoaștere din perspectiva unui cercetător neimplicat, curios și mișcat de înțelepciunea țăranilor fără carte.
Colapsul politic și economic din vremurile de azi ne arată că modelul acesta social nu e benefic. Nu pentru toată lumea. Ni se arată frică zi de zi, ni se arată soluții, ni se spune ce să facem. Și cumva, nimic nu e suficient, nu ajunge ceea ce facem, e nevoie mereuContinuă lectura „Pe cine învestești cu încrederea ta?”
În munții Carpații Albi au trăit de sute de ani dumnezeițele, femei vindecătoare care ajutau oamenii în tot felul de probleme, cunoșteau foarte bine ierburile și folosul fiecărei plante, și puteau influența vremea. Dora, ultima descendentă a dumnezeițelor, nu continuă tradiția femeilor din familia ei; etnografă acum, încearcă să descifreze viața mătușii ei dumnezeiță, Surmena, internată de regimul comunist într-un spital de psihiatrie.
Despre ceata de feciori vă povestesc; ea este o formă de organizare foarte veche a bărbaților care au grijă ca sărbătorile de Crăciun din satul în care trăiesc să fie așa cum trebuie. De fapt, în toată perioada din Ajunul Crăciunului și până la Bobotează, ei fac legea în sat, dacă pot spune așa.
Inițial am vrut să fac o cercetare etnologică având ca temă centrală femeia în societatea tradițională și în ce măsură feminismul a influențat schimbări mentalitare în societatea noastră. Ulterior, am realizat complexitatea și amploarea unui astfel de demers și am încercat să creionez o parte teoretică (în care am analizat rolul și statutul femeii în interiorul familiei tradiționale, dar și relațiile sale cu sfera publică, pornind de la pravilele și documentele istorice din perioada secolului al XVII-lea până în secolul al XIX-lea, făcând și o analiză a funcției actanțiale a femeii în riturile de trecere și obiceiurile calendaristice) și o parte aplicată a lucrării (în care am analizat textele de cântec povestitor din ciclul familial și epic-eroic din corpusurile Al. Amzulescu, trasând ipostazele feminine ilustrative pentru mentalitatea tradițională românească).
Prima carte pe care o recomand călduros femeilor românce în căutarea identității lor se numește Femeia în familia tradițională românească – experiențe socio-culturale, scrisă de Roxana Deca, muzeograf în cadrul secției de Etnografie de la Muzeul Olteniei din Craiova.
Preluăm de la strămoșii noștri bune și rele. Dacă i-ai cunoscut, poți vedea ce ai moștenit din ceea ce au fost ei, ce învățături ți-au lăsat, ce obiceiuri continui datorită lor. Viața noastră este suma unor alegeri personale, cât și a unor moșteniri de care nu ne facem responsabili în mod direct. Trăim într-o societate, într-un grup, într-o familie și toate acestea ne modelează și ne oferă valori, comportamente și lecții pe care le preluăm fără să le punem la îndoială.
Cartea etnologică in România este o nișă, și când o scrii și când o citești. Iar aici vorbim de o nișă extrem de restrânsă care se adresează cu precădere specialiștilor și iubitorilor de folclor. Motivele pentru care astfel de cărți nu sunt citite de mai mulți români sunt multe, dar le enumăr aici pe cele pe care le văd eu:
Ancestor 